Educația sexuală în școală. De la nediscriminare la informare și diversitate
Educația sexuală este subiectul multor discuții, multor tabuuri, multor informații, deseori eronate sau incomplete și, totodată, al multor mituri. O voi numi aici Educație pentru Sănătate pentru că este termenul folosit oficial în România din 2004, de când acest opțional face parte din curriculumul la decizia școlii.
Scurt context local:
Anul 2013 plasează România pe primul loc în Europa la numărul de noi infectări cu virusul HIV în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani (ECDC: Surveillance Report. HIV/AIDS surveillance in Europe).
În anul 2014 au fost înregistrate 17.877 de nașteri în rândul tinerelor cu vârste între 15 și 19 ani (INSSE – Anuarul Statistic 2015).
Tot în anul 2014 au fost înregistrate 661 de nașteri în rândul tinerelor cu vârste sub 15 ani (INSSE – Anuarul Statistic 2015).
Pe lângă datele prezentate, vorbim de nenumărate cazuri de infecții cu transmitere sexuală, de cazuri de abuz sexual, de discriminare bazată pe sex, gen, orientare sexuală sau etnie.
Dar ce este această Educație pentru Sănătate în România și cum ar trebui să arate ea?
Avem ca opțional Educația pentru Sănătate, care are și o componentă de Sănătate a Reproducerii. În cadrul acesteia sunt abordate, conform Programei școlare revizuite în 2004, teme ce țin de domeniul sănătății sexuale și reproductive - igienă, infecții cu transmitere sexuală, contracepție, abuz sexual. Deși este un început important, problematica este dată de faptul că sunt tratate informații ce țin mai mult de biologic, lipsind ceilalți factori definitorii.
Comparând componenta de educație sexuală din cadrul Educației pentru Sănătate cu un model de educație sexuală cuprinzătoare (sau comprehensivă), se observă diferențe majore. Nu există multe informații importante sau lipsesc complet subiectele legate de gen, de discriminare, de contracepție, de familie (cu excepția celei tradiționale, formată din mamă, tată și copil, plus bunici dacă e cazul), de abuz sau de drepturi.
Totodată, sunt absente manualele avizate de Ministerul Educației.
Dar, ca să ajung și la ce ar trebui să fie Educația pentru Sănătate și cum influențează subiectul discriminării, mă voi opri din a prezenta ce avem și voi trece la ce ar trebui să se întâmple.
Educația sexuală cuprinzătoare (traducerea directă este comprehensivă) „trebuie să îi ajute pe tineri să acceadă la informații corecte, să își dezvolte abilități de viață și să nutrească atitudini și valori pozitive. În primul rând, tinerii trebuie să-și cunoască drepturile reproductive și sexuale, să aibă informațiile necesare pentru a combate miturile și să știe care sunt resursele și serviciile la care pot apela. În ceea ce privește abilitățile de viață pe care tinerii trebuie să le dezvolte în cadrul educației sexuale cuprinzătoare, acestea sunt variate și cuprind: gândirea critică, comunicarea și negocierea, dezvoltarea proprie, luarea deciziei, încrederea, asumarea responsabilității, abilitatea de a pune întrebări și de a căuta ajutor, empatia. Nu în ultimul rând, atitudinile și valorile promovate sunt: deschiderea la nou, respectul pentru sine și pentru ceilalți, stima de sine, confortul, atitudinile nediscriminatorii, sentimentul de responsabilitate, atitudinea pozitivă faţă de sănătatea sexuală și reproductivă. Educația sexuală cuprinzătoare contribuie la formarea unui comportament proactiv, bazat pe respectarea drepturilor omului.” (Raport de analiză a disciplinei opționale Educație pentru Sănătate, componenta Educație sexuală. Brumariu, Suciu, 2015).
Conform IPPF (International Planned Parenthood Federation, IPPF Framework for Comprehensive Sexuality Education, 2010) la baza educației sexuale cuprinzătoare stau 7 componente esențiale: genul, sănătatea reproductivă și sexuală, inclusiv virusul HIV, drepturile sexuale și cetățenia sexuală, plăcerea, violența, diversitatea și relațiile.
Educație sexuală cuprinzătoare tratează teme care sunt deseori întâlnite în societate și care ridică probleme atât anatomice, cât și sociale sau morale. O astfel de materie completează spectrul educației universale și formează, responsabil și adaptat, pe categorii de vârstă, atitudini responsabile și sănătoase, o înțelegere și o informare mai clare, o împuternicire a tinerilor și, nu în ultimul rând, formează o societate mai puțin discriminatorie.
În concluzie, consider că este momentul ca o astfel de materie să apară ca opțiune reală pentru fiecare școlar. Este și cărămidă și ciment pentru acest templu care se construiește în școală și care trebuie să beneficieze de drepturi, de sănătate și de valori, atât în copilărie, adolescență, cât și la maturitate deopotrivă. Este momentul să ne oprim din sacrificat generații pentru extremisme, pentru voturi sau pentru credințe proprii.
Gabriel Brumariu
Am terminat masteratul de antropologie, pasiunea mea academică. În domeniul sănătății sexuale și reproductive, pasiunea mea activistă, am început ca voluntar. După aproximativ doi ani am devenit coordonatorul programului de tineret din cadrul Societății de Educație Contraceptivă și Sexuală. Îmi place enorm să merg la școală și să susțin sesiuni de informare, dar nu în fața elevilor, ci printre ei.
